Blog me silly

O perioada indelungata de timp, cat a fost armata obligatorie am auzit multe persoane (mai ales femei), care spuneau ca din armata te intorci barbat.
De ce?
Tatal meu spunea ca armata ori te face mai destept, ori te prosteste rau de tot. Femeile tineau mortis ca o sa te intorci barbat, cu alta vedere asupra lumii. Posibil, dar eu nu cred ca tot ce zboara se mananca, si orice schimbare nu duce spre bine neaparat. Adevarul e ca la un moment dat chiar imi placea idea sa merg in armata, poate mai pun ceva kilograme pe mine, poate mai pun ceva muschi, poate invat lucruri interesante.
Dupa ce a disparut obligativiatatea asta insa, nu am mai auzit nici o femeie sa spuna ca armata te face barbat. Asta ma duce la gandul ca e ceva conspiratie prin care femeile te incurajeaza sa mergi in armata, cu ceva scopuri ascunse, pe care numai ele le stiu. Hai fetelor, ca acuma nu mai aveti motive sa va ascundeti, spuneti-mi si mie, care-i faza?
La sfarsitul liceului am fost si eu somat de vajnicul stat roman sa ma prezint la recrutare. Pe vremea liceului eram inalt (sau relativ inalt), dar groaznic de slab. Cand mi s-a facut poza de sfarit de an, pentru album, aveam un sacou, care conform colegilor statea pe mine ca pe gard. Cand a venit vremea sa fiu pozat fotograful s-a uitat la mine, si mi-a spus:
“Stii de ce sta costumul pe tine ca pe gard? Pentru ca tu esti ulucul de la gard!”
Vi se pare amuzant? Mie nu … dar sa trecem peste asta.
Am fost somat la la recrutare. M-am prezentat intr-o dimineata undeva in caminul studentesc, ca pe acolo era baraca unde te luau la interogatoriu.
Primul lucru au fost niste teste, ei spuneau ca de inteligenta, dar la cata controversa este cu testele de inteligenta si la cat am eu incredere in armia romana, cred ca mai mult erau de forma.
Apoi am fost pusi sa completam niste formulare in care erau intrebari de bun simt:
“Ai vrut vreodata sa te sinucizi?”
“Ai chinuit animale?”
“Simti placere cand chinui un animal?”
Intrebari perfect rationale, care sa inbunatateasca statistica cu o probabilitate determinata mai bine, care se refera la sansele sa fii gasit mestecand din gloantele unitatii cand stai de planton (suntem deja vestiti pentru cazurile de intoxicatie auto-provocata, cu plumb din rezervele statului roman).
Ati mai avut vreodata sentimentul ca iesiti in evidenta intr-o multime numai prin prezenta acolo? Poti sa incerci sa iti tii respiratia, dar cumva cumva tot o sa iesi in evidenta, parca sta un semn mare deasupra ta. Nu am fost niciodata rasist impotriva tiganilor, dar dupa cum am spus in articolul trecut, am niste principii morale care imi aduc numai probleme bata-le vina(dar lucrez sa ma dezvat ). In timp ce completam formularele, un personaj din sala, un pic mai bronzat de fire, a ridicat cuminte mana, si l-a informat pe nenea care ne supraveghea ca el nu stie sa scrie. Ptiu … tocmai norocul meu, ghici cine a ajuns sa fie desemnat ca cititor/scriitor pentru personaj!!
M-am asezat langa baiat, si am inceput sa parcurgem formularul. Am inceput cu numele, si varsta. Avand in vedere ca mie mi se parea ca o sa fie numai personaje cu varsta de 18 ani acolo, am cascat un pic ochii cand a zis 24. Norocos baiat ma gandesc eu, o fi fost la facultate si a evitat armata. Ca doar poti sa treci prin faculta numai pe tupeu si impresie artistica in unele cazuri (pai ce, scrie undeva ca nu ai voie sa mergi la facultate daca nu stii sa scrii?).
Am trecut repede peste intrebarile menite sa isi dea seama in cel mai subtil mod daca ai vrea sa folosesti munitia din dotare in scopuri personale, si am rasuflat usor. Ma simteam un pic mai in siguranta, si morcovul care pana la momentul ala crescuse simtitor, a inceput sa se retraga.
Au urmat intrebarile de natura mai juridica, si legate de cazier:
Ati fost in puscarie ?    Raspuns: DA (a revenit morcovul in plina forta)
Ati fost internat in spital? Raspuns: DA
Daca da, pentru ce ati fost internat? Raspuns: Taieturi de cutit
Am tacut frumos din gura, si am incercat sa imi amintesc daca cumva am fost perchezitionati sau nu la intrare. Nu mi-am amintit evident, ca ma concentram sa ii fac pe plac la bestie ca sa nu ma trezesc ca ma asteapta cu prietenii sa imi arate cum arata spitalul de pe masa de operatie.
Am terminat cu distractia asta, asa ca nea-u dus intr-o sala si ne-au pus sa ne dezbracam. Eh asta nu mi-a placut. Sa stau umar la umar cu inca 15 masculi, dintre care eu eram ala slab, probabil privit ca ala care opune cel mai putina rezistenta. Colac peste pupaza, stateam intr-o camera cu ferestre mari, eram la parter, si pe cealalta parte a geamului se vedea caminul facultatii Tibiscus, in fata caruia un grup de fete stateau si se hlizeau, chichotind si dandu-si coate.
Bine ca nu a veit vreo asistenta tinerica pe acolo, ca poate ne apuca pe toti spiritualitatea, iar o sala plina de barbati cu steagurile sus, transmit mesaje gresite comunitatilor selecte
Din fericire mi-au dat drumul repede si am scapat fara sechele, dar tare ma bucur ca nu a trebuit sa mai repet experienta asta, si nici nu trebuie sa o repet vreodata.

Articol inscris la concursul lui VisUrat si Arhi

7 Responses to “Am sa ma intorc barbat”