Blog me silly

Dupa cum spuneam in postul trecut, experienta creste direct proportional cu valoarea echipamentelor distruse. Ei bine nu m-am oprit doar la casetofoane, si mi-am marit expertiza cu echipamente din ce in ce mai complexe. Prin clasa a XIII-a, mi s-a stricat singura mea legatura tangibila cu realitatea: televizorul. Un Snagov vechi alb-negru televizor, la care trebuie sa ii multumesc pentru talentul meu in limba engleza, deoarece am invatat mare parte din ce stiu acuma de la Cartoon Network. Din zori si pana in seara aia era singura mea lume in care ma cufundam, si nu mai voiam sa ies din ea.
Dupa dezastrul petrecut, tata s-a hotarat sa intram in randul lumii, si sa luam un televizor color … second hand.
Ce descoperire frate!!!!  Am realizat ca exista o lume vasta si de nedescris in aceasta noua dimensiune a realitatii: culoarea.
Dar parca ceva nu era in regula cu culoarea aia … ia sa vad .. nu ma ajuta surubelnita sa mai imbunatatesc viata!!!
Si am inceput sa mesteresc la el … Adevarul e ca la vremea aia eram un inconstient, si nu aveam idee ca prin TV circula cam 24000 Volti, iar eu o rugam pe sora-mea sa stea in fata televizorului si sa imi spuna cum sunt culorile, in timp ce eu invarteam surubelnita pe viu in el. Buuuna treaba … Iar in facultate am invatat un alt lucru foarte interesant: este muuuult mai multa radiatie in spatele televizorului/monitorului decat in fata lui. Asa s-ar explica cum de fiecare data cand pornea sora-mea televizorul iar eu stateam in spatele lui ma lua cu ameteli.
E clar ca dupa cateva sesioni de mestereli si vajnicul televizor si-a dat obstescul sfarsit, ridicand experienta mea acumulata.
Oricum … dupa atata radiatie, va spun sincer ca ma simt foarte normal, si sanatos la cap … de aia stau singur intr-o camera ce arata ca dupa razboi, si zambesc imaginandu-mi cum rad altii de mine cand imi citesc blogul …
Va urma … (doar nu credeati ca am facut doar atatea pagube la viata mea )

3 Responses to “Eu, Reparatorul II”