Blog me silly

Toata lumea care ma stie bine, stie ca atunci cand e vorba de reparatii in jurul casei … sunt ghips, paralel, nu am nici o tangenta. Am noroc ca macar stiu sa mai schimb un bec din cand in cand, dar uneori se ivesc situatii care ma pun in dificultate, asa ca ma pun si chem specialistii.
Pe langa aceasta problema cu stangacia mea la reparatii, mai am una, faptul ca sunt un butonist convins. Cand ma enervez nu dau cu pumnul in oameni, ci ma razbun pe tastatura, apasand mai hotarat.
La mine acasa, am considerat intotdeauna cutia aia de deasupra usii (contorul), ca nefiind parte din apartament. Tot ce am schimbat acolo au fost sigurantele la un moment dat, iar restul din punctul meu de vedere nu am voie sa ating.
Vineri seara am iesit in oras. La intoarcere acasa, nevasta-mea observa ca din contor ies ceva scantei pe lateral. Am scos rapid siguranta, si am tras totul din priza, hotarat a doua zi sa verific daca problema e inca prezenta.
Dimineata dupa ce ma trezesc, direct la contor. Bag siguranta innapoi (am scos-o numai pe aia pentru prize). Nici o scanteie. Hmm … mintea mea de inginer a concluzionat ca trebuie sa reproduc problema, asa ca ma duc in camera, iau feonul, il bag in priza, si cand il pornesc … scantei instant. Ok … pana acuma am metoda de reproducere, deci nu ma poate face nimeni tampit in momentul in care chem meseriasii. Iau ultima factura de curent electric, caut numarul de la deranjamente, si sun. A raspuns o duduita foarte fermecatoare si foarte eficienta. Duduita m-a informat ca trimite o echipa si sa nu ma misc 2-3 ore de acasa. M-am conformat.
Dupa doua ore de stat ca pe ace (sunt mort fara curent), apar meseriasii, unul mai batran … si un Dorel, care il urma pe cel batran ca sa invete meserie. Era clar ca la veteran nu ii placea faptul ca l-am deranjat sambata dimineata cu o trivialitate din-asta.
Veteranul imi cere sa ii arat problema. Ma conformez. Pun siguranta inapoi, scot feonul si il bag in priza. Deja se vedea un zambet larg pe fata meseriasilor. Eu dit-a-mai grasanul cu feonul in mana demonstrand cum se reproduce o problema electrica. Electricianul vede scanteia si imi raspunde prompt:
“Pai asta nu e problema noastra”
“Pai cum nu, doar sar scantei din contor”, ma ratoiesc eu la ei.
“Dom’le, tu ai dat jos cutia sa vezi ce se intampla acolo?”
“Nu!”, am inceput sa ma gandesc cu groaza la demontarea cutiei, si sa vad cum sar scanteile spre mine si m-am cutremurat (apropos … nici la capitolul vitejie nu stau foarte bine)
“Mah, contorul e chestia asta transparenta cu roata care se invarte. Tot ce e pe langa el, nu face parte din contor, deci tie iti ies scantei din instalatia electrica”
Deja eram confuz. Incercam sa ii explic punctul meu de vedere … adica ca eu nu ma ating de cutia neagra.
“Auzi … asa-i ca te ocupi cu calculatoarele?!”
Am intrat in pamant. Deja am ajuns stereotip. Nevasta-mea in spatele meu se spargea de ras cand a vazut cu ce usurinta s-a prins veteranul de profesia mea. Se uita omul la mine ca la un caine pa care tocmai l-a calcat cu masina. Stiti privirea aia? E un fel de mila, amestecata cu parere de rau si cu nepasare.
Au dat baietii cutia jos, si au scos o bucata de fir un pic carbonizat de acolo in timp ce imi explicau mie cum sta treaba si de ce nu e problema lor situatia. Au prins firele inapoi si mi-au spus ca e gata treaba. Eu repede dupa feon, ca sa vad daca se mai intampla. Deja baietii zambeau larg si nevasta-mea tine o fata dreapta dupa care ghiceam ca se ascunde un ras necontrolat. Am avut dreptate, cum au plecat electricienii, cum a dat intr-un ras de se tinea cu mainele de burta, amuzata de faptul ca eu fugeam cu feonul ca sa vad daca pot provoca scantei la instalatia electrica.
Sincer … mie nu mi se pare asa de amuzant … Ea a ras copios … dar eu nu ma prind de ce.
Singurul lucru care m-a socat e cat de repede s-au prins baietii ca lucrez in IT. Chiar asa de stereotipic sunt?

4 Responses to “Eu reparatorul VI”