Blog me silly

In acest weekend a fost crosul firmelor in Timisoara. Crosul firmelor este organizat de majoritatea firmelor mari din Timisoara, si consta dintr-o cursa la care vor participa angajatii proprii: cros (alergare 3Km – clar distanta pentru ingineri ), role si ciclism.
Bomba bombelor e ca am participat si eu!!! Da, stiu. Exista sceptici printre voi care cred ca unul ca mine, obisnuit cu fundul plantat intr-un scaun 12 ore pe zi, o sa isi scuipe plamanii dupa prima suta de metri. Hah … uite ca am vrut sa va fac in ciuda si am participat. Eu am fost unul dintre cei 100 de reprezentanti ai companiei Alcatel-Lucent, si am tras pe mine echipamentul sportiv ca sa moara profesionistii de ciuda:
- una bucata tricou firma
- una bucata sapca firma
- una pereche ochelari de soare (de care pana acuma o saptamana credeam ca sunt polarizati, dar am fost lamurit ca am luat tzapa)
- una pereche sort negru
- una pereche adidasi, virgini, prima oara cand ii port desi ii am de aproape 6 luni (mi-am spus ca o sa ii folosesc doar la ocazii speciale si avand in vedere ca pana acuma am fost la acest cros din 2 in 2 ani, ma gandesc ca intervalul poate fi considerat special)
- una bucata mp3 player(sa inec zgomotul infrangerii)
Aveam un echipament, ca si Mutu ar fi crapat de invidie, el fiind nevoit sa poarte toate porcariile cu sigle de la diversi sponsori. Daca esuez lamentabil, macar sa arat bine.
Am venit la cros impreuna cu niste prieteni, care imi sunt si colegi de serviciu, dar ei au fost cu rolele. Unul dintre ei nu a mai pus rolele in picioare de ceva vreme si singura lui problema era sa iasa din cursa intreg, fara sa isi rupa ceva. Inainte sa se echipeze, a scos echipamentul de protectie din masina, s-a uitat la noi si a intrebat:
“Sa-mi mai pun si astea?!”
“Ai de gand sa cazi??!!”, il intrebam noi.
“Paiii …”
“Puneti-l”, l-am lamurit noi ca nu e de joaca.
Din fericire si l-a pus si a avut nevoie de el, deoarece la un moment dat unul dintre politisti l-a oprit ca sa lase masinile sa treaca. Amicul meu, cum avea viteza si experienta lui cu franatul pe role, era cam slabuta, a franat si el cu ce a putut, adica s-a intins pe jos si a oprit cu coatele si genunchii. Din fericire a iesit teafar, din incident si a ajuns teafar acasa.
Eu pe de alta parte, pot sa ma mandresc ca nu m-a depasit nimeni. E cam greu sa fii depasit cand esti ultimul. Dar am alergat si eu usor la pas si mentinand ritmul constant. Pe parcurs, pe langa noi se invarteau salvarile, ca rechinii in jurul naufragiatilor. Trecea salvarea pe langa noi in timp ce soferul se uita dezamagit … poate poate pica vreunul, sa se distreze si ei un pic. Desi cand am plecat am fost ultimul, pe drum toti vitejii care au avut un start in forta, au inceput sa se opreasca cu limba pe afara in caldura infernala. Usor usor, am trecut si eu pe langa ei si am ajuns la linia de sosire, lucru de care sunt foarte mandru ca l-am realizat fara ajutorul ambulantei, chiar daca dupa ce m-am oprit, mi s-a ingustat campul vizual si am vazut negru in fata ochilor.
In continuare atasez cateva poze de la eveniment:

7 Responses to “Crosul firmelor”