Blog me silly

Incet incet in ultimii ani am ajuns rasist. Da, dragii mei sunt un nenorocit care uraste alta natie cu ardoare. Si natia respectiva sunt francezii. Nu sunt chiar idiot sa ii bag pe toti in aceeasi oala, pentru ca am intalnit si francezi la care se merita sa imi dau jos palaria, dar in general daca ceva merge prost si sunt francezi implicati, dau vina pe natia lor la general.
Sa va explic cum sta treaba.
Am fost in concediu saptamanile trecute. Unde credeti ca am fost: in Franta. Nu oriunde, ci pe Coasta de Azur. Aici a stat nevasta-mea 6 luni anul trecut si a facut un stagiu la un institut de cercetare, asa ca ea cunostea zona.
Prima greseala pe care am facut-o este faptul ca nu mi-am luat masina. Dar asta e partial scuzabila de faptul ca daca o luam cu mine, ma intorceam cu ea acasa plina de zgarieturi. Asta datorita modului de parcare francez, mod care face posibila parcarea unei masini, cu 25 cm spatiu liber in fata si 25 cm spatiu liber in spate. Metoda e bine cunoscuta prin zonele astea si are trei pasi:
- pasul 1: poc poc in botul masinii din spate;
- pasul 2: poc poc in spatele masinii din fata;
- pasul 3: revin-o la pasul unu pana cand masina e parcata
Din fericire am trecut de mult de socul emotional cauzat de prima zgarietura pe masina noua, iar acuma sunt un pic mai imun, dar parca nu ma lasa inima sa imi aduc odorul in jungla din Franta.
Sa trec peste metodologia asta de parcare. Idea e ca nu aveam masina, asa ca a trebuit sa ne bazam pe transportul in comun pe care il ofera marea natiune a Frantei.
Intr-una din zile am decis sa mergem la Aqualand, un fumos parc de distractii cu topogane de apa, aflat pe la 40 de km de locatia unde stateam noi. Am mai corupt doi nefericiti sa vina cu noi (un cuplu din Bucuresti), si am reusit sa corupem pe un prieten, sa ne duca cu masina, iar la intoarcere sa mergem cu transportul in comun, adica autobuz si tren.
Programul parcului, pe internet era marcat intre ora 9 am si 7pm.
Am ajuns acolo la 9:20 am. Initial am crezut ca am gresit locatia, deoarece parcul parea parasit si pustiu. Din fericire mai era ceva lume la intrare asa ca ne-am pus la coada sa intram. Am stat pana la ora 10. Nu a aparut nimeni la case sau ghisee, ci totul era pustiu. La 10 au aparut primii francezi, care au inceput sa ne dea drumul sa intram si sa vanda bilete. Nici o scuza de intarziere, nici o privire aruncata asa mai jenata pentru faptul ca unii stateau de o ora in fata parcului. Am intrat si totul era pustiu. Nu curgea apa pe nici un topogan, nu era nimeni pe nicaieri.
Incepeam sa cred ca am gresit adresa, dupa ce imi imaginam ce frumos o sa zbor eu pe topogane in bazine, in timp ce posteriorul meu imens lanseaza un val ugigas ce stropeste fara discriminare toti admiratorii de pe langa bazine.
Pe scurt, dupa ce s-a dat drumul la distractie am stat in medie 30 de min la coada pentru a ne da pe cate ceva. Am mancat o mancare proasta la ultra pret (nu credeam ca se poate face mancare fara gust dar au reusit francezii sa imi demonstreze ca la ei se poate orice). Toate fanteziile mele s-au naruit una cate una, iar dupa ce am gustat dintr-o chiftea fara gust si fara viata incepeam sa suspectez ca francezii nu au papile gustative.
Pe la 5:30 au inceput sa inchida WC-urile ca sa ne faca sa plecam mai repede din parc. Daca te treceau nevoile trebuia foarte frumos sa iti gasesti alta locatie, cu alte cuvinte sa o stergi din parc. Altfel zis, parcul s-a deschis cu 1 ora intarziere si s-a inchis cu o ora mai devreme.
La intoarcere, autobuzul cu care trebuia sa venim nu a mai aparut. Desi trebuia sa circule din 20 in 20 de minute timp de o ora nu s-a vazut nici o tipenie de autobuz. Dupa ce am tras o panica serioasa, a venit primul autobuz care avea alta ruta. Cu un pic de alergatura, am reusit sa  schimbam alte doua autobuze, am pierdut un tren cu un minut intarziere, si am luat alt tren din alta locatie, dar din fericire gratuit, pentru ca bilete nu mai puteam cumpara decat de la controlor (e fapt cunoscut ca in Franta la ora 6 nu ai nici o speranta sa gasesti un ghiseu de bilete la gara deschis). Controlorul nu prea avea chef de vorbit engleza (am facut si noi pe turistii prosti, care nu stiu decat engleza, asa ca ne-a lasat in pace), nu de alta dar franceza nu stia decat nevasta-mea iar ceilalti doi voiau sa stie si ei ce se vorbeste.
M-am consolat cam tot drumul umpland frigiderul de carne pe rand, incepand cu francezul de rand (soferul de pe autobuzul care nu a mai aparut niciodata) si terminand cu intreaga natie franceza, urandu-le numai de bine, si sa utilizeze din belsug carnea pe care le-o ofer cu drag.
Cu alte cuvinte, servicii proaste, preturi mari, dar privelisti superbe. Au avut bafta sa colonizeze partile frumoase ale Europei si acuma stau cu cracii la soare mancand branza de capra, servind vin, si privind cu dezgust lumea din jur.
Din unele puncte de vedere cred ca e minunat sa fii francez: 34 de zile de concediu pe an, zi de lucru de 7 ore, program de gravide (venit la lucru la 10, 2 ore pauza de masa, plecat la 5). Ce mai … paradisul pe pamant. Eu personal sunt uimit cum de functioneaza tara asta (nu ca nu m-ar mira cum de in Romania functioneaza ceva).
Idea de baza e ca ma astept la probleme de genul asta dintr-o tara cum e Romania, dar nu de la o tara ca Franta si mai ales intr-un loc care se vrea o destinatie turistica de succes. Oricum, am promis ca nu o sa mai merg in vacante in Franta, ci doar ca sa imi vizitez prietenii.
Asa ca dragii mei francezi, va urez sa va bucurati de bitii de pe internet pe care vii transmit cu draga inima (daca nu v-ati prins, cautati un dictionar si traduceti cuvantul bit )
Atasat o poza cu efectul fundului meu magnific:

Splash

24 Responses to “Cum am ajuns rasist”