Blog me silly

Acum cativa ani (nu mai vreau sa imi amintesc cati ani ca mi se par prea multi) mai obisnuiam sa fac cate o mica calatorie prin tabere de programare la sesiuni de comunicare sau de programare. Iesirile au fost rare e adevarat, dar de fiecare data se lasau cu cateva amintiri.
Motivul pentru care am participat la aceste concursuri era faptul ca faceam parte din cercul de informatica de la Palatul Copiilor din clasa a IX-a.
Profesoara responsabila cu cercul de informatica m-a trimis pe mine la sesiuni pentru ca eram cel mai bun de la cerc. Probabil nu avea nimic de-a face cu faptul ca toti de acolo erau cam cu 2 ani mai mici decat mine sau faptul ca toti invatau cum sa porneasca calculatorul la momentul respectiv, important era ca daca eu stiam sa programez in Pascal astfel incat sa apara “Hello world!!!” la consola, eram deja guru fata de ei.
Ideea de plimbare gratuita, cazare, masa asigurata m-a convins instant.
Mi-am luat la pachet cea mai tare aplicatie care o aveam facuta si apoi m-am urcat in tren cu doamna profesoara, cu destinatia Oradea.
Cand am ajuns am facut cunostinta cu celelalte genii ale competitiei. Sa nu uit sa mentionez, asta se intampla prin ’99 (damn, uite ca a trebuit sa imi amintesc ca au trecut 10 ani). Pe vremea aia programarea de nivel inalt era necunoscuta pentru mine si eu ma prezentam cu proiectul meu de atestat facut in Pascal. Dar ce proiect … o nebunie … se misca totul in el … la fel ca si in prima pagina web pe care am facut-o ulterior. Era culmea kitsch-ului. Era totul grafic, stele licureau in fundal, cursorul mouse-ului era schimbat si arata ca cel din Starcraft, aveam 3 elipse intr-un colt care se invarteau in jurul unui ceas … ce mai … o nebunie.
Pe langa mine restul lumii venise cu aplicatii scrise in limbaje de care eu abia atunci auzeam pentru prima oara. Juriul a analizat totul. Toate aspectele aplicatiilor si la mine s-au uitat mai cu mila. Unul dintre profesori mi-a dat doar o replica:
“Dragul meu, ce ai facut tu este de-a dreptul minunat, e ca si cand ai construit un calculator din tuburi vidate, in loc sa il construiesti din tranzistori. Arata bine, e extraordinar ce ai reusit, dar de ce te-ai chinuit atata??!!”
Cred ca era inutil sa spun ca altceva nu stiam, dar nu mai conta. Ceilalti indivizi de acolo cu care m-am imprietenit rapid erau programatori, hackeri si un pusti de clasa a 8-a rasfatat si plin de bani. Eram cazati la un internat in care noaptea ne inchideau ca sa nu iesim chipurile la plimbare.
Prima noapte jumatate din noi am stat in camera. Pustiul de clasa a 8-a a scos o sticla mare de vodca si niste sos de tomate, iar baietii s-au pus pe treaba sa faca un Bloody Mary. Ceilalti au plecat la plimbare prin oras.
Dupa cateva ore de povestit, bancuri si bautura, pe la miezul noptii grupa care plecasera prin oras au intrat brusc in camera s-au ascuns pe sub paturi si ne-au sugerat faptul ca ei sunt invizibili si nu i-am vazut toata seara. Se pare ca au intrat in internat in fuga ca sa scape de portar, iar acesta i-a urmarit pe coridoare.
A doua seara ne-am hotarat ca cealalta jumatate de grup sa plece la plimbare, in timp ce restul fac de garda. Jumatatea aia era alcatuita din mine si inca 3 indivizi.
Am umblat hai-hui prin Oradea cautand ceva distractie. Ne-am infundat intr-un local unde am jucat un biliard iar pe la miezul noptii a trebuit sa plecam fiindca se inchidea localul. Cei trei cu care eram insa, nu prea aveau chef sa isi incheie asa de repede seara, asa ca au gasit un motiv bun ca sa o continuam. Motivul era sa bem o bere Stela Artois. Nu pare un argument care sa prelungeasca o seara asa de mult, insa nu am gasit nici un bar timp de o ora in care sa gasim berea asta.
Dupa o ora de cautari, baietii s-au dat batuti, ne-am infundat in alta spelunca si am luat ce era disponibil. Am stat vreo doua ore la povesti si ne-am intors la internat pe la 3.
Ei bine acuma a inceput distractia. Pe noi nu ne-a urmarit portarul, pentru ca probabil dormea la ora aia. Cealalta jumatate a echipei din camera, au acoperit gemuletul de la usa camerei cu ziar, si s-au facut praf cu Bloody Mary, dupa ce au incuiat usa pe dinauntru. Situatia era grava. Am inceput sa ii sunam disperati pe telefoane. Am inceput sa batem in usa, dar nu prea tare ca sa nu trezim internatul. Am incercat sa ii strigam de afara, sa le aruncam cu pietre in geam … astia erau morti de beti. Nici un raspuns si pace.
Am inceput sa susotim, si sa cautam solutii. Unul dintre baieti a venit cu o solutie:
“Hai sa dormim la fete in camere”
La care unul dintre ceilalti doi s-a albit complet si a refuzat ideea:
“Eu nu pot!! Am mai dormit de doua ori la alte sesiuni la fete in camere si m-au prins profii!! Au spus ca daca ma mai prind o data atunci ma exmatriculeaza de la competitiile si prezentarile de genul asta.”
In timp ce noi discutam febrili situtia din una din camerele profesorilor a iesit unul dintre coordonatori si a venit direct spre noi:
“Mai baieti!!! Vorbiti asa de tare ca se aude pe tot holul. La mine in camera sunt paturi libere asa ca rapid la culcare!!”
Trei dintre noi s-au supus, iar al 4-lea s-a facut nevazut. A doua zi am aflat ca s-a furisat la fete in camera si a dormit acolo (norocosul).
Per total a fost o experienta placuta cu o singura exceptie. Nu stiam noi de unde avea pustiul de clasa a 8-a atatia bani ca sa cumpere vodca si sa isi faca toate poftele prin Oradea. Abia la sfarsit ne-am prins, cand am descoperit ca ne lipsesc bani din buzunare, si l-am prins asupra faptului. Ce pot sa spun … baiatul facea cheta fara voia noastra si apoi ne servea cu Bloody Mary. Doar intentia conteaza … nu??!!

2 Responses to “Oradea”