Blog me silly

Pe vremea tineretii mele zbuciumate, cand incercam sa imi stabilesc si eu un loc in oranduirea lumii moderne, am trecut prin una dintre cele mai socante experiente pe care le-am avut vreodata.
La vremea respectiva, eram prin anul I de facultate, subtirel de ma lua vantul si pletos de ma confundau vanzatoarele cu o fata, intr-un cuvant: sexy. Pe atunci mi s-a dus vorba prin cartier ca m-as pricepe la reparatii de calculatoare. Usor, usor, devenisem un talent cunoscut, asa ca au inceput sa apara oameni pe la mine cu diferite rugaminti si servicii. Mai faceam cate o reinstalare, cate o devirusare si mai scoteam si eu un ban cu care sa contribui la iesirea mea din starea de biscuite in dunga.
Intr-o frumoasa zi de vara, un vecin a venit la mine cu o propunere: avea pe cineva cu un calculator defect, si voia sa il repare. Ca de obicei am pornit de la premiza ca incerc, dar nu promit nimic.
M-am intalnit cu clientul si mi-a expus problema:
“Stii, am si eu un calculator defect, dar problema e ca e in cealalta parte a orasului”
“Nici o problema, pot sa vin, dar imi asiguri transportul, adica bilete de tramvai”
Adevarul e ca daca imi dadea bani de bilete eu oricum probabil mergeam pe jos pana in cealalta parte a orasului, ca nu imi lua decat 45 de minute (m-am cronometrat)
“Aaaaa … nu e problema cu transportul, vine un prieten de-al meu cu masina”
Damn!! Ma gandeam ca fac si eu un ban scurt din drum, dar asta este, macar vedeam si eu cum e sa ma dau cu masina.
A venit prietenul cu masina, ne-am urcat toti trei, ei in fata, eu in spate. Pe drum baietii au inceput sa admire peisajul si sa vorbeasca. Fiind vara, erau o multime de fete pe strada, imbracate provocator, asa ca baietii s-au apucat sa comenteze:
“Fii atent la aia, ce picioare are, si ce mers misto are!!”
“Mda, e chiar buna tipa!”
“Pe asta cred ca iei 800 de Euro lejer!”
“Da de unde, am vandut eu una similara saptamana trecuta cu 500. N-am primit mai mult. E slaba piata!”
A inghetat sangele in mine. Se pare ca baietii se ocupau de trafic de carne vie. Tocmai realizez ca eu sunt intr-o masina straina, cu doi necunoscuti, mergand spre o destinatie necunoscuta. Sunt tanar, am constitutia fizica a unei dansatoare de balet, si parul pe masura. Mi s-au marit pupilele, si m-a trecut un fior pe sira spinarii. Eram un boy-doll perfect.
Masina se misca cu 60 la ora, daca saream din ea probabil ramaneam inconstient si nu rezolvam mare branza. Imi treceau cele mai infioratoare ganduri prin cerebel. Am tras aer in piept si m-am hotarat sa imi mentin calmul.
Masina s-a oprit la un moment dat la un bloc foarte aproape de iesirea din oras. Baietii au iesit din masina si m-au invitat sa ii urmez in apartamentul in care aveau calculatorul. Ce puteam sa zic??!! Ma gandem daca sunt suficient de iute de picior ca sa scap, dar mi-am dat seama ca aveam 5 la sport. Am urcat in apartament, si am intrat intr-o camera mica cu perdelele trase. Langa un dulap vechi ma astepta cutia de la PC.
“Asta e calculatorul, vrem sa stim daca il poti repara, si cam cat ar valora acuma?”
Am rasuflat un pic usurat, ca totusi nu au mintit despre motivul vizitei.
Am luat carcasa, am demontat-o si m-am pus pe treaba.
Am bagat tensiune in calculator, si i-am dat drumul. Nimic!!! Incepeam sa ma ingrijorez. Ma gandeam ca ar fi bine sa le rezolv problema la acesti amabili domni, ca altfel va fi vai si-amar de fundul meu … la propriu !!!
Am incercat toate smecheriile care le stiam la momentul respectiv sa vad cam care ar putea sa fie problema. Am scos piesele pe rand sa vad daca reactia pornirii e diferita. Nimic!! Sistemul nu voia sa ma ajute deloc, cu nici o indicatie. Am inceput sa ma uit atent la componente, si atunci mi-am dat seama ca placa video era intr-o pozitie foarte nefireasca, de parca a fost smucita. Ma gandesc ca e o idee buna sa ii intreb pe baieti ce s-a intamplat cu PC-ul si de ce e placa in starea in care e.
“Pai stii care-i faza … calculatorul asta nu e al nostru. Avem un prieten care lucra la o firma. Saptamana trecuta seful l-a dat afara. Baiatul s-a suparat si seara a intrat pe geam in sediul firmei ca sa ia calculatorul, dar era sa il prinda paznicul asa ca a tras de cutie tare, si a sarit cu el pe geam. Apoi l-a adus la noi sa vedem daca putem scoate ceva bani pe el!!”
Mai bine nu intrebam. Cantitatea suplimentara de detalii mai mult ma ingrozea. Cel mai ingrozitor era faptul ca nu aveam ce sa ii fac ca sa il repar. Asa ca am dat un raspuns cat mai evaziv posibil: ca s-ar putea sa fie stricata placa de baza, deci trebuie cumparata alta. Le-am spus cam cat face un sistem de genul ala pe piata si cum il pot da la anunt. S-au uitat la mine un pic cu neincredere, un pic sceptici si apoi s-au oferit sa ma duca din nou acasa.
“Nu e nevoie, ma descurc sa ajung si singur acasa, nu trebuie sa va deranjati!!” (nu stiam cum sa scap mai repede de acolo)
“Prostii, te-am adus aici, acuma te ducem acasa … asa ca hai la masina!!”
Cu emotii, si reticient m-am urcat inapoi in masina, si uimitor, chiar m-au dus inapoi acasa. Can am coborat din Dacie baiatul a venit la mine si m-a intrebat:
“Cat iti datorez??!!”
“Nimic, nu am rezolvat problema, deci nu imi datorezi nimic” – de regula asta era principiul meu pentru orice chestie faceam, daca nu rezolv, nu te costa.
“Prostii, tine aici astia, poate mai avem nevoie de tine!! Sa nu indraznesti sa ma refuzi!!”
De regula nu acceptam banii, mai ales ca suma care mi-a dat-o era aproape de pretul pe care il ceream daca rezolvam problema. Dar avand in vedere ca tipul era foarte serios, ultimul lucru pe care voiam sa il fac era sa il fac era sa-l supar. Am luat banii, am tacut din gura si am plecat acasa.
Acasa, m-am asezat un pic pe pat si am inceput sa ma gandesc ce s-ar intampla daca as merge la politie:
- tipul stie unde stau
- politia ar face orice sa ma apere; si cand zic orice, vreau sa spun ca o imi indice sa ma ascund undeva intr-o groapa si sa ma descurc singur in timp ce ei manca langosi
- tot ce am auzit acolo puteau baietii sa zica linistiti ca ei doar glumeau ca sa ma sperie, si oricum nu sunt dovezi
Avand in vedere aceste argumente solide, m-am hotarat sa fac singurul lucru rational pe care puteam sa il fac: sa ma ascund sub pat si sa nu mai ies doua saptamani din casa.
Din fericire tactica a functionat si nu am mai auzit niciodata de indivizii respectivi, asa ca sunt in continuare liber si inocent.

6 Responses to “Eu Reparatorul VIII – Atentie la clienti”