Blog me silly

Mai țineți minte gingașele făpturi pe care le-am descris când am fost în club? Vorbesc în special de bibelourile sensibile care ne încântă privirile în discoteci și odată cu apariția primăverii, prin parcuri, pe la restaurante, și prin orice alt loc unde concentrația de cocalar pe metru pătrat este supraunitara.
Ei bine aceste sublime făpturi evoluează. În ce? Păi aici lucrurile se împart in mai multe categorii, dar eu o să vorbesc doar de două.
Prima categorie, cele norocoase, vor găsi un individ cu care să se mărite. Acesta le va putea susţine financiar să devină starlete autohtone. Evident că avem astfel de specimene în viaţa mondenă, exemplul clasic fiind: Virinel si Hormonica. Aceştia au ajuns icoanele noastre nationale. Şi deşi fizionomia Hormonicăi este ceva de invidiat, caracterul ei gingaş şi sublim are acelaşi sex-appeal cu un târnăcop. Dar nah, ce pot spune, nu ne uităm la televizor ca să ne dezvoltăm laturi speciale ale caracterului (pentru asta există cărţile).
Totuşi genul ăsta de evoluţie nu mă deranjează. Cinste lor!!! Oricum nu am televizor acasă, aşa că nu au cum să mă influenţeze paradele lor televizate.
Însa a doua categorie se implică serios în viaţa mea, şi am văzut toate treptele evoluţiei sale.
Totul începe de la frumosul bibelou de colecţie prezent în club. Gingaş, sociabil şi cu profunzimea de caracter a unui castravete. În urma epuizarii surselor financiare normale, situaţia acestui exemplar se schimbă. Înaintarea în vârstă depune şi mai multă greutate pe sursele financiare. Ridurile încep să necesite cantităţi din ce în ce mai mari de tencuiala. Prima soluţie de compromis este evident găsirea unui job. De preferabil un job în care este abundenţă de masculi neînsuraţi, care câştigă decent.
De obicei astfel de personaje vor ajunge să împingă hârtii prin diverse firme. La începutul carierei sunt sociabile şi pline de viaţă. Cu înaintarea în vârstă devin din ce în ce mai acre şi mai artificiale. Pauzele la cafele se lungesc din ce în ce mai mult, până ajung să ocupe intreaga zi de lucru. Usor usor se transforma in icoanele biroului: adica in ţaţe.
Cantitatea de chestii artificiale introduse în păr creşte până ajunge la cota de 2 părţi fixativ, o parte păr. În cazul acesta majoritatea ţaţelor reprezintă un hazard de incendiu. Dacă la o pauza de ţigară o astfel de fiinţa ar reusi din greseală să îşi aprindă parul, ar izbucni instant in flăcări. Întâi cele 200g de parfum cu care sunt îmbibate hainele vor face o flacără violet (acuma ştiţi cum atacă Băsescu – îşi dă foc la câte o secretară), apoi toate articolele de îmbrăcăminte plasticate se vor topi de la temperatura excesivă. Părul s-ar dizolva instant intr-o flacără albăstruie. Singurele lucruri care ar rămâne intacte, şi la fel de curate ca întotdeauna ar fi faţa, apărată de tencuiala de azbest aplicată şi dinţii, care sunt făcuţi dintr-un material necunoscut omului de rând.

PS. E prima oară când scriu cu diacritice. În principiu nu e un obicei pe care aş intenţiona să îl pastrez, decât dacă vă place mai mult. Aştept opinii.

2 Responses to “Darwin – Evoluţia Ţaţei”