Blog me silly

Am avut un weekend plin de ghinion, mai precis ziua de vineri. Am plecat din Timişoara după ce am terminat de lucru cu destinaţia Tg. Jiu, mai precis la socri.
În caz că nu aţi ghicit până acuma, socrii mei sunt de pe undeva de langă Tg. Jiu. Socrul meu e preot şi cumnatul meu cred ca îi va urma cariera.
Am plecat la drum cu soţia în dreapta. Starea maşinii: foarte bună. Tocmai îmi luasem un set de jante noi împreună cu nişte cauciucuri de vară. Drumul a fost fără incidente până la ieşirea din defileul Jiului, moment în care a trebuit să ne hotărâm dacă o luăm pe ruta directă, sau pe ruta ocolitoare. Pe ruta directă ne aştepta un drum de câţiva kilometri despre care ştiam cu siguranţă că viteza maximă de rulare era de 20 km/h, fiind plin de gropi. Socrul meu a reuşit performanţa să îşi spargă trei cauciucuri acolo după iesirea din iarnă. Am hotărât să o luăm pe ruta ocolitoare, care ducea printre sate, unde drumul era mai bun. Mai trecusem pe aceiaşi rută de vreo 3 ori, şi părea mai bună în comparaţie cu drumul direct.
Am mers lejer fără prea mare viteză şi pe mijlocul drumului, pentru a evita şi eventualele gropi, dar şi pietonii fiind deja intuneric.
Cu aproape 500m înainte să intru înapoi pe drumul naţional, după o colină am simţit o lovitură puternică. Am tras rapid pe dreapta (noroc că nu aveam viteza) şi am coborât din maşină. Imediat ce am pus piciorul jos am vazut altă masina venind din sensul opus. A trecut pe lângă mine, după care am auzit din nou o lovitură puternică şi zgomotul produs de cauciucurile sparte ale celuilalt şofer.
Situaţia era maronie. Am admirat şi eu cu stupoare cum arăta cauciucul meu de pe faţă. Din fericire, janta nu era atinsă tare ci doar un pic zgâriată. Roata pe spate părea intactă. Am pornit cu lanterna spre locul impactului şi m-am întâlnit la jumătatea drumului cu partenerul meu de suferinţă. Dupa ce ne-am holbat amândoi la frumuseţea de crater din mijlocul drumului, am admirat şi pagubele lui când a tras masina lângă a mea. La el două cauciucuri erau sparte şi nu mai avea cum sa plece. Am urlat împreună la lună, că nu mai ştiam pe cine să înjurăm, iar apoi ne-am resemnat. Eu mă gândeam că sunt mai norocos. Doar un cauciuc spart şi aveam roata de rezervă. Însă am avut o surpriză frumoasă când am realizat că jantele mele noi, aveau prezoanele un pic mai mici decat cele care pe care le-am avut înainte, deci, în consecinţă, nu le puteam scoate. Am avut noroc când meu de suferinţă a chemat un taxi şi a abandonat maşina. Taximetristul a avut o cheie care mi s-a potrivit şi am reusit sa îmi schimb roata. După ce am plecat cu maşina de pe loc, la mică distanţă pe drumul national, poliţia stătea cu radarul să prindă vitezomanii. Vedea-i-aş cu cauciucurile tăiate în aceiaşi groapă în care am dat şi eu.
A doua zi pe lumină am realizat că şi cauciucul de pe spate avea o umflatură serioasă pe ea, dar printr-un miracol s-a ţinut suficient de bine încă 40 de km, până am reuşit să îl schimb.
Dar în seara aia nu se încheiaseră aventurile. La 1 minut dupa ce am facut pană, soţia l-a sunat pe socru să îl informeze de situaţia noastră, şi a aflat că şi cumnatul meu a avut o mică problemă cu o groapă. Acesta era la arat cu tractorul şi i s-a ars un far. Din greşeală a dat şi el într-o groapa. Una de 3 metri. S-a răsturnat cu tot tractorul. Aşa că după ce am ajuns la destinaţie, am pornit sa îi ajut şi eu la excavarea tractorului din groapa în care a căzut. Era foarte interesant când am vazut locaţia. Groapa în care căzuse tractorul era facută de cineva intenţionat. Care ar fi fost utilitatea ei nu îmi dădeam seama, dar era foarte bine camuflată, pentru că dacă nu vedeam roata tractorului un pic ieşită în afară, probabil cădeam şi eu în ea.
Vreo 2 ore ne-am chinuit să scoatem tractorul de acolo. Mai bine zis s-au chinuit cei de acolo, că eu mai mult ţineam lanterna. Au dat cu sapa, au readus tractorul pe picioare cu alt tractoraş, şi până la urmă l-au scos din groapă. După ce l-au scos, au pus înapoi bateria care sărise din el, au completat uleiul pierdut, au pus ceva apă şi tractorul a pornit la cheie. Incredibilă masinăria!!!
Cam asta a fost ziua de vineri. M-am culcat după ora 3 şi după un pahar de vin.
Vă urez drumuri fără gropi (ştiu că urarea asta pentru Romania e nerealistă, dar nah)!!!

4 Responses to “Românie, ţara gropilor”