Blog me silly

Archive for September, 2010

S-a făcut lumină. Încă o zi mizerabilă într-o cuşcă nenorocită. Individul ăla mare şi gras mă ignoră din ce în ce mai mult în ultima vreme. Dar până aici. Azi e ziua răzbunării. Habar n-are uriaşul că am găsit o cale de evadare.
Am descoperit că pot să mă furişez prin gaura de deasupra cutiei.
Pot pleca oricând, dar mai am un pic de răbdare. Momentan îmi este sete iar tubul din care beau apă de obicei e gol. Sper să se trezească uriaşul să mi-l umple. Trag un chiţăit scurt să văd ce se întamplă. Nimic, s-a întors pe partea cealaltă. Încep să alerg prin cuşcă răscolind covorul şi chiţăind. Read the rest of this entry »

Am avut o mulţime de opinii “constructive” în comentariile de la postul antecedent. Mr. T, Mr. D, ţin să vă mulţumesc în special pentru inputul vostru valoros, nu ştiu ce m-aş face fără voi.
Alte opinii mi-au venit pe IM şi au fost în general la unison. De ce să fac curat după alţii, de ce să fiu eu fraier etc. Sugestii mai interesante conduceau la acţiuni corective contra celor care fac mizerie, adică un baston de fier peste dinţi sau alte metode mai puţin elegante.
Am început să simt pe pielea mea cam ce înseamnă să fii ecologist, aşa că m-am gândit să fac o comparaţie între această castă şi una la fel de populară: Martorii lui Iehova (o să mă refer la ei ca evanghelişti).

Asemănări:
- în momentul în care îi vezi, nu ştii cum să scapi mai repede de ei;
- au principii utopice: toate duc la fericire şi zâmbete între noi şi semenii nostri (gay);
- îşi susţin cu tărie principiile;
- vor să strângă cât mai multe victime persoane cauzei lor;
- n-au nici o şansă să devină preşedinţi (sorry Remus Cernea, dar să ştii că am votat cu tine şi te mai votez);
- poate că e mai bine că nu au cum să devina preşedinţi;
- în funcţie de cât de insistenţi sunt, riscă să o ia pe coajă; Read the rest of this entry »

Weekend-ul trecut am dormit bine. Am stat în pat până târziu şi am dormit ca un bursuc. Când m-am trezit, soţia nu era lânga mine. Normal. Nevastă-mea e un adevarat îngeraş. Ea s-a trezit de dimineaţa şi s-a apucat să îmi facă micul dejun. M-am trezit, m-am pus în fotoliu unde mă aştepta totul pregătit şi am început să discutăm.
“Puiuţ, ia spune-mi, ce facem pe data de 25 ?!” mă întreabă ea subtil cu un zâmbet antrenat să îmi topească inima.
“Păi … nu ştiu … vedem noi …” răspund eu parcă simţind că urmează ceva.
“Auzi, se strâng voluntari acuma pentru a strânge gunoaiele. Nu vrei să mergem şi noi?”, întreabă ea ridicând eficacitatea la acel zâmbet cuceritor. Read the rest of this entry »