Archives
Ratings
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (6 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

S-a făcut lumină. Încă o zi mizerabilă într-o cuşcă nenorocită. Individul ăla mare şi gras mă ignoră din ce în ce mai mult în ultima vreme. Dar până aici. Azi e ziua răzbunării. Habar n-are uriaşul că am găsit o cale de evadare.
Am descoperit că pot să mă furişez prin gaura de deasupra cutiei.
Pot pleca oricând, dar mai am un pic de răbdare. Momentan îmi este sete iar tubul din care beau apă de obicei e gol. Sper să se trezească uriaşul să mi-l umple. Trag un chiţăit scurt să văd ce se întamplă. Nimic, s-a întors pe partea cealaltă. Încep să alerg prin cuşcă răscolind covorul şi chiţăind. Am reuşit !!! Uriaşul s-a ridicat din pat şi a început să meargă în zig-zag. Parcă ar încerca să scape de cineva, dar merge prea încet pentru asta. Trece pe lângă mine fără să mă bage în seamă. Se îndreaptă spre încăperea pe care o vizitează în fiecare zi după ce se trezeşte. Înainte de a ieşi se aude un zgomot puternic, apoi apă curgând, iar el iese cu un zâmbet de satisfacţie pe faţă. Se aruncă înapoi în pat cu fundul în sus şi nu mai mişcă.
Aştept 10 minute. Ăsta chiar nu are de gând să îmi dea apă!! Mă enervez. Apuc de tub şi încep să îl izbesc de peretele cuştii. Şi lovesc … şi lovesc … şi iar lovesc. Victorie!! S-a ridicat iar. De data asta nu mai zâmbeşte. Se uită la mine şi apoi se îndreaptă spre cuşcă. Intru imediat în gardă. Din când în când îl apucă pandaliile şi mă scoate din cuşcă, după care începe să mă tortureze aruncându-mă în aer şi amuzându-se pe seama mea. Nu am de gând să îi uşurez treaba. Nu mă dau bătut uşor. Dar se pare că acuma nu are chef. Mi-a umplut borcanul şi a plecat spre pat. Mă hidratez repede, până nu se prinde ce planific.
Gata, e momentul!! Îmi fac avânt şi mă prind de gaura din cuşcă. Ies subtil şi o iau la sănătoasa pe unde văd cu ochii. Mi-a auzit ghearele cum patinează pe parchet dar nu contează, sunt mai rapid ca el. Pe lângă asta sunt şi mai vioi. Se întoarce iar pe partea cealaltă. E clar, n-are chef de mine.
Am început să mă plimb relaxat. Am găsit nişte locuri pe sub mobila numai bune de ascuns.
S-a trezit din nou. Se uită spre cuşcă. E goală. Haha fraiere, ţi-am făcut-o!!
Hopa, a intors ochii spre mine. E timpul să mă retrag strategic. Alerg spre colţul opus al patului. Pfff … proastă alegere. Sunt încolţit. Nu mai am în ce direcţie să o apuc. Se apleacă spre mine gata să mă prindă. A întins labele spre mine, dar eu am alte planuri. Cu o eschivă de meseriaş o tai printre picioarele lui. Fir-ar … m-a prins de picior. O învârtire rapidă, un chiţăit disperat şi l-am fentat. Am luat-o la sănătoasa spre mobilă. Am găsit un loc numai bun de ascunziş mai devreme aşa că ar fi cazul să îl folosesc. Mă înfig direct sub birou. Simt frustrarea uriaşului. Bagă mâna după mine, dar îl fentez şi mă ascund mai adânc. Se întinde şi el mai tare. Haţ, îl capsez de deget. Aud un strigăt de durere apoi zomotul înfundat pe care îl face capul lui lovind biroul. Aşa uriaşule, suferă fir-ai tu să fii!!!
S-a enervat uriaşul. A început să vorbească de unul singur. Dintr-o dată simt nişte trepidaţii masive. Biroul a început să se miste. Mă mişc odată cu el. Nu renunţ aşa uşor la ascunzătoare.
Mâna uriaşului iar se îndreaptă către mine. Mă prinde iar de labele din spate dar eu sunt rapid. Mă zvârcolesc, mă întorc chiţăi de două ori şi mă sustrag. Fug repede departe de labele lui. Se întinde din nou, dar de data asta nu are nici o şansă să mă ajungă. Începe să clatine biroul dar eu nu clintesc. E un război al nervilor.
Se face linişte. Uriaşul a cedat. Se îndreaptă spre uşa cu capul plecat părăsind câmpul luptei. Scot un chiţăit triumfător care îl face să îşi plece capul şi mai jos.
Singura problemă e că a început să-mi fie foame. Oare când se întoarce uriaşul?!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (6 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

6 Responses to “Evadarea”

Leave a Reply

?>