Blog me silly

E ora prânzului. Am instrucțiuni precise de la nevastă: ori te tunzi azi, ori dormi pe preș deseară. Eu îmi iubesc mult soția. Nu pot să o las să doarmă singură în pat, așa că mă conformez.
Am o frizerie pe aproape de lucru. Intrarea e marcată de o figurină care reprezintă un frizer de modă veche, amiabil, cu un set de foarfece în mână. Intru înăuntru, dar nu văd nici un frizer de modă veche. La dreapta mea o domnișoară se întrerupe din lectura ziarului și mă invită sa iau loc. La capătul opus al sălii un tinerel aștepta să se elibereze frizerul lui preferat. Ăsta o fi cu pile pe aici, mă gândesc eu. Singurul frizer disponibil tocmai îl expediază pe puștiul de 10 ani pe care l-a frezat. Se uită la mine și îmi poruncește să vin să iau loc. Mă supun. E cu un cap mai mare la mine și de două ori mai lat în umeri, așa că orice împotrivire e de prisos. E prea târziu să mă furișez pe ușă înapoi la lucru.

Ma așez docil pe scaun și imediat tună vocea lui:

“Cum te fac??!!”

“… Ăăăăă … Normal …” raspun eu timid.

“Te fac cu 3 pe laterale și cu foarfeca pe sus … bine??!!”

“… OK … ” răspund eu cu emoții.

Ma trântește pe scaun care începe să scârțâie sub greutatea mea. În timp ce mă instalez pe scaun, își trece brusc degetele prin părul meu cu un gest tandru, ciufulindu-mă ca pe un cățeluș, după care își pune mâna pe umarul meu, mă trântește în scaun, mă acoperă cu șorțul de frizer pe care apoi mi-l strânge la gât cu o banda albă. Înghit un pic în sec și încerc să mă liniștesc. Dar el nu îmi dă răgazul. Pune mâna pe mașina de tuns și o înfige în capul meu. Apoi cu o furie maximă, apăsând cu forță mă deposeda de podoaba capilară în timp ce mă trăgea de păr în toate direcțiile. Cu degetele înfipte în părul meu, smucește puternic în toate direcțiile ca să fie sigur că nu am unde scăpa. Capul meu se bălănganea din stânga în dreapta ca o minge de volei, în timp ce mașina de tuns era presată pe scalp de parcă spăla o tigaie după un rateu culinar.

Între timp se încinge o discuție între frizer și domnuca de la intrare cu subiectul mesei de prînz și consistența acesteia. Salamul, pâinea și roșiile păreau a fi deliciul zilei în curs, dar înca nu erau elucidate cantitătile necesare pentru a satisface echipa.

Dupa câteva runde de box cu freza mea, aparent incitat de muzica de la radio, frizerul începe sa facă un mic dans în timp ce cu foarfeca îmi scurta firele rebele ce le scotea cu forta din pumn. Ca politică personală, nu protestez niciodată când cineva are un obiect ascuțit în apropierea capului meu, mai ales că distanța de la ureche la jugulară nu e așa de mare.
După ce își încheie tortura, mă admiră în oglindă, se declară satisfacut și se pregăteste să mă elibereze:

“E bine??!!”

“Sigur că da …” (nu aveam de gând să mă risc la o rundă nouă de păruiala doar pe principiul că n-ar fi bună opera)

Am ieșit zgribulit din frizerie, meditând dacă îmi stă bine sau nu freza. Răspunsul îl aflu deseară. Dacă nu dorm pe preș, o să pot posta pe blog

One Response to “La frizerie”