Blog me silly

Ca să mă bag și eu în seamă cu cunoștințele mele “vaste” despre tainele ascunse ale Crăciunului vă povestesc o mică traditie pe care am văzut-o anul trecut.

În dimineața din Ajunul Crăciunului, când e somnul meu mai dulce, s-a găsit și nevastă-mea să mă târască din pat, să îmi trântească un coş cu dulciuri în brațe, și să mă scoată pe o alee lângă casa socrilor.

“Ce caut aici??!!” întreb zgribulit și chiaun de somn în timp ce așteptam cu dulciurile în mână.

“Așteptăm colindețul !!”

Am tras un căscat plin de interes. Altă tradiție necunoscută care mă lasă rece. După câteva minute în care stăteam răbegiti de frig și aliniati ca pentru plutonul de execuție împreună cu alți susținători ai tradiției s-a dezlănțuit puhoiul. Din depărtare de pe drum se vedea venind un pâlc de oameni, care creștea în număr și viteză de înaintare. M-am simtit ca la Mărășești, forțat să țin piept (sau in cazul meu burtă) gloatei invadatoare. Mulțimea dezlănțuită s-a aruncat peste dulciurile pregătite și au început să le arunce prin buzunare și plase apoi au plecat la urmatoarea redută de unde pot prăda mai mult. Noi ne-am dus la culcare

Iată cum arată o invazie de olteni la colindeț:

4 Responses to “Colindețul la olteni”