Blog me silly

În weekend am primit ordine clare. Nevastă-mea avea nevoie de șofer pentru diverse probleme neterminate prin oras. Prin urmare eu mi-am rezervat timpul în mod adecvat. Normal, tot timpul am tras curent dupa ce am dormit pe preș, așa că nu aveam de gând să mă risc.

Am pornit cu mașina la drum după ce am tras o dezăpezire ca la carte cu racleta din dotare și contorsionările de rigoare.

După ce am tras o parcare ca la carte prin aleile lăturalnice din centrul Timișoarei, mi-am însoțit soția în recunoaștere pe aleile pline de mărțișoare. După o scurtă plimbare ne-am întors la mașină pentru a ne continua traiectoria. Când am ajuns în parcare, unghiul în care stătea bolidul meu părea cam nefiresc, dar l-am ignorat, ținând cont că nu avem nici un drum drept prin oraș.

N-am apucat să îmi bag cheile bine în contact că îmi bate cineva în geam. Am rezistat impulsului de a întreba cine e și am coborât geamul. În fața mea, un domn bine îmbrăcat între două vârste încerca să îmi explice că are o problemă. Un pic buimac la început nu prea înțelegeam ce vrea să spună și mă străduiam să îi înțeleg dilema. Primul lucru de care încerca să mă asigure e că nu e un cerșetor. Al doilea lucru este că a făcut pană cu mașina. Al treilea lucru pe care mi-l explica este că are nevoie de 7 lei pentru un bilet de tren ca să ajungă la destinația finală. Dacă primele două probleme mi s-au părut normale, a treia era chiar suspectă. 7 lei??!!! La prețurile pe care le are CFR-ul acuma unde pana mea ajunge cu 7 lei??!!

L-am refuzat subtil, și s-a făcut dispărut imediat. Acesta a fost alt lucru suspect, având în vedere că de obicei persoanele de genul acesta mai insistă chiar și după refuz. Bag cheia în contact și pornesc motorul. Trag de volan și pornesc de pe loc. După 3 secunde mă opresc. Roata față dreapta era complet dezumflată. Am ieșit imediat din mașina ca să mă uit după binefacător și să îl întreb de cei 7 lei. Dispăruse fără urmă. Dupa ce i-am salutat în gând toate rudele, și i-am umplut frigiderul de carne, am tras mașina deoparte și mi-am desfăcut portbagajul.

Am șuierat către nevastă-mea în timp ce săpam după cric prin portbagaj:

“Nevastă, fugi și fă o plimbare, că am de rezolvat chestii serioase aici”.

S-a uitat un pic cu milă la mine și apoi a pornit la pas prin parc să își caute o băncuță.

Plin de vigoare am început să sap și mai furios prin portbagaj, să îmi scot toate instrumentele de schimbat roata, urmărind nevasta cu un ochi. În momentul în care s-a făcut nevăzută, am scos telefonul și am format rapid:

“Finule … salut, aici nașu … auzi bre … în ce direcție se desfac prezoanele la roată??!!”

7 Responses to “7 lei pana”